«Ceea ce constituie în Pădurea spânzuraţilor un „act de dezertare", ar fi apreciat, după 50 de ani, ca un „fapt de mutilare", iar documentul de acuzare ar învinui statul, adică aici monarhia bicefală austro-ungară, de opresiune morală şi psihologică asupra propriilor cetăţeni. Bineînţeles că situaţia explicită ficţional din Pădurea Spânzuraţilor poate avea în realitate diferite distribuţii şi orice om, fie el rus, maghiar, austriac ori german, cetăţean al altui stat, pus să lupte împotriva statului naţional al ruşilor, maghiarilor, austriecilor ori germanilor ar trece prin aceleaşi destrucţii psihologice şi frustrări de identitate naţională, ca până la urmă să asculte de glasul sângelui şi să treacă la ai săi.» (Aureliu GOCI)
