Din când în când se face liniște în mineca și cum istoria s-ar fi oprit.E ca o lumină imensăpe o câmpie fără sfârșit,un amestec de bucurie și spaimăca în fața lui Dumnezeu.Știu că ține doar o secundă, dar simtcă așa ar putea fi mereu,dacă aș avea destulă puteresă plec convinsă că vin înapoi,cum pleacă păsărileîn fiecare toamnăspre viața lor de apoi.
